Rîul cu fiere aprilie 3, 2008
Posted by ioncioaia in articole.trackback
Aflu că pe un site anonim, dl. Dorin Popa, colegul meu de la Departamentul de Jurnalism al Universităţii, cunoscutul scriitor şi publicist, face obiectul unei campanii de discreditare fără termeni de comparaţie. Din cîte ne putem da seama cu uşurinţă, totul are la bază halucinaţiile interesate ale unei femei lipsite de orice urmă de bun simţ. Se induce aici impresia că dl. Popa, care a fost implicat într-un accident de circulaţie cu mai mulţi ani în urmă şi care a fost declarat de mai multe ori nevinovat de către poliţişti şi procurori, şi-ar fi aranjat dosarul în diverse chipuri. Toate acestea ne amintesc de logica unei fiinţe bolnave şi de aceea a intoxicărilor profesioniste fără scrupule.
De ce? Pare evident că femeia vrea să-l şantajeze. Nimic nou. Sărmana fiinţă crede că universitarii, care-şi permit automobile în leasing, sunt doldora de bani. Mai grav este cu sponsorii şi trompeţii din spatele său. Nu cred că sufăr de mania persecuţiei dacă voi susţine că obiectivul vizat sunt mai degrabă eu. Dl. Popa, deşi mai mult decît discret în scandalul care agită spiritele la Departamentul de Jurnalism al Universităţii Cuza, este unul dintre suporterii mei. Îi mulţumesc pentru aceasta şi regret că trebuie să suporte acum această incredibilă campanie de lichidare civilă. Logica este binecunoscută: atac asupra „anturajului” meu, cum spunea cineva care mă înjura anonim pe net zilele trecute, pentru a mă izola şi intimida. Practică veche de poliţie secretă dusă de bolşevici la perfecţiune.
De altfel, cînd am citit la un moment dat că unul dintre agresorii mei de pe net mă anunţa că m-am deconspirat, am crezut că este vorba de o ironie. Cam sinistră, ce-i drept, dar mă rog. Acum îmi dau seama că nu era. De fapt, era o logică simplă de tip bolşevic potrivit căreia nici un om nu e capabil să gîndească singur, altfel decît în gaşcă. Între altele, acelaşi individ, care declara că nu mă citeşte orice aş scrie, se îndură să mă denunţe din nou: nu frecventa cursurile pe vremea cînd era student pentru că eu eram la Paris. În semn de protest, se înţelege, căci ce puteam face la Paris decît să trădez patria?
Să amintesc de altfel că dl. Popa nu este singura victimă a acestei strategii. Dl. Lucian Postu, un jurnalist care a intervenit în favoarea mea pe blogul său, după ce ani de zile polemizaserăm pe diverse subiecte, a fost automat transformat în nebun: i s-a fabricat o foaie de observaţie de la spitalul de boli psihice şi mai multe bloguri pe care se juca intens comedia neutralităţii au publicat-o instantaneu. Ştim de altfel că nu poţi fi împotriva unui sistem precum cel pe care l-am semnalat eu fără să fii nebun!
În cazul dlui Popa, pretextul atacului este nefericitul accident de care vorbeam. Pe un blog anonim, care se voia iniţial chipurile ecoul foştilor studenţi de la Jurnalistică, dlui Popa i se face un dosar de condamnare la moarte în toată regula. Principiul acestui site este intoxică şi intimidează. Articole preluate din ziare, fără nici o legătură cu cariera profesională a colegului meu, se amestecă ingenuu cu delaţiunea anonimă în care dl. Popa este înfierat ca amic al banditului Ioncioaia. O serie de fotografii în care dl. Popa apare alături de studenţii săi care n-au nimic compromiţător în sine, dar care, în contextul dat, ar vrea să sugereze că manifestă înclinaţii lubrice, întrucît majoritatea studenţilor din poză sunt fete! Folosind fără scrupule contextul isteriei legate de accidentul de maşină din Bucureşti relatat de Antena 1, ca şi proasta reputaţie a sistemului de justiţie din România, ca să nu mai vorbesc de practicile neprofesionale ale ziarelor ieşene care i-au acordat o credibilitate suspectă uneia dintre părţi, ni se induce imaginea unui monstru.
Din acest motiv îi ofer aici aşadar dlui Popa posibilitatea de a prezenta faptele în acest caz.
Mie mi se pare clar. Procurorul a decis. După aproape patru ani de anchetă. Nu-l văd pe dl. Popa nici un om influent, nici altfel. Un accident este un accident. Se putea întîmpla oricui. Cine este vinovat, să plătească. Dar cine este nevinovat, este nevinovat. Femeia care-l agresează de patru ani este o şarlatană, oricine îşi dă seama de asta. Pentru cineva care a terminat jurnalistică, este grav dacă nu poate separa faptele de intoxicări.
Evident că în tot acest timp nimeni nu se mai întreabă ce se întîmplă la Departamentul de Jurnalism. Cum se poate ca un om care nu are nici un fel de atestare să predea opt discipline teoretice la Facultatea de Litere? Cum se poate să semnezi acte oficiale fără să ai acest drept? Nu numai că nu se întreabă, dar totul pare normal. Este jurnalism, par să spună unii. Ceva care nu se ocupă cu faptele, cu adevărul sau corectitudinea. Căci, din această perspectivă, jurnalismul este o formă de propagandă, iar studiile universitare de jurnalistică un fel de şcoală de ucenici în tehnica propagandei de partid.
Ceea ce este tulburător în această poveste vine din faptul că autorii acestei campanii sunt probabil oameni tineri şi din mediul universitar. Ei n-au cunoscut direct propaganda şi dezinformarea regimului totalitar comunist. Ei o fac din artă. Din voluptate. Din libertate. Nu mai este mînia proletară de altădată. Acum este abjecţia anonimă. Se înţelege că în acelaşi timp aceştia predică studenţilor sau publicului virtuţile libertăţii de expresie şi alte asemenea frumuseţi abstracte. Nu sunt mulţi, dar sunt fanatici şi fără scrupule. Toate aceasta mă obligă să continui. Mă întăreşte, de asemenea. Le mulţumesc!
Va multumesc, d-le Ionicioaia, ca ati avut curajul sa scrieti aceste lamuriri atit de necesare cind un om atit de integru este improscat cu noroi.
Il cunosc pe D’l Popa de aproape 35 ani, si daca ar fi existat doar o farima de vinovatie in acea nefericita intimplare, dupa cum il stiu eu, s-ar fi intemintat singur.
Sper din toata inima ca opinia publica va face distinctie intre adevar si ceea ce se ascunde sub aceasta veninoasa campanie.
Ca sa se stie. Vineri, 4 aprilie, a fost o noua runda de alegeri pentru alegerea directorului de departament. Ioncioaia a luat-o din nou in bot. Tot conspiratie? A treia oara? Cred domnule Ioncioaia ca oamenii pur si simplu nu va vor.
Asdf, daca in departamentul ala sunt persoane care vorbesc “frumos” ca tine, este foarte bine ca dl Ioncioaia nu a fost ales. Cum sa conduci un departament in care “viitorii jurnalisti” sunt guristii unor manipulatori? Daca tot vreti sa va aratati superioritatea (desi ma indoiesc de existenta ei), invatati sa atacati diplomatic. “A o lua in bot” e o expresie folosita cu precadere de oameni respectabili cu studii superioare de spart seminte in fata blocului. Daca va preocupa ce se intampla in facultati, mai treceti o data prin clasele primare. Poate invatati sa vorbiti elevat. Exceptie fac doar cei care se incadreaza in categoria “defavorizatilor”, acceptati la facultate pentru “a nu face discriminari”.
Pentru asdf:
Multumesc, anonimule, pentru această frumoasă lecţie de limbaj academic. Ca şi de logică. « Ca să se ştie », cum spuneţi.
Iată : « Tot conspiratie? A treia oara? Cred domnule Ioncioaia ca oamenii pur si simplu nu va vor. », spuneţi. Conspiraţiile se manifestă şi prima şi a cinşpea oară. De aceea sint conspiraţii. Nu cred însă că eu am spus undeva că este vorba aici de o conspiraţie contra mea. Dacă este o conspiraţie, aceasta este pentru apărarea privilegiilor şi reflexelor create de impostorul Daniel Condurache. Eu sînt perceput doar ca unul care ar putea să pună în discuţie sistemul ilegal şi arbitrar de la acest departament.
În treacăt fie spus, argumentul majorităţii este valabil în parlament şi în deliberările de acest fel. Dar şi acolo se manifestă cu anumite restricţii. În general, însă, în statul de drept contează legalitatea şi nu majoritatea. Iar legalitatea votează cu mine, se pare. În spaţiul academic, principiul majorităţii este reprezentativ numai dintr-un anumit punct de vedere. La universitate, de asemenea mai contează şi competenţa epistemică. Aceasta şi pentru că nici o universitate n-ar fi acreditată pe baza votului majorităţii. De fapt, votul majorităţii ar trebui să conteze numai în comunităţi de egali. Cei mai mulţi dintre dvs. sînt veniţi de numai un an-doi, în circumstanţe mai mult decît obscure, fără să fi fost cunoscuţi anterior sau după pentru merite deosebite în vreun domeniu. Noi nu suntem egali decît în faţa legii, anonimule !
Apropo, cum se face că nici unul dintre dvs. n-a scos un cuvînt atunci cînd dl. Popa v-a acuzat direct că aţi organizat o cabală contra sa, folosindu-vă de accidentul în care a fost implicat în urmă cu cîţiva ani? Sau că în general în afară de comentariile anonime, imunde şi non-factuale, nimeni n-a spus un cuvînt despre motivaţiile pentru care «oamenii nu mă vor» ?
Cît despre oamenii care nu mă vor, simpatia este reciprocă. Întrebarea este : cine sînt ei ? Au voce ? Au scris ei ceva vreodată ? De ce se află ei la această facultate ?
D-le Ioncioaia, spuneti ca cei care au facut aceasta campanie defaimatoare la adresa d-voastra si a d-lui Popa sunt tineri universitari si fac asta din arta, din voluptate, din libertate. Nu prea cred. Pur si simplu sistemul securistic se reproduce. Tinerii astia cunosc doar arta defaimarii, voluptatea raului si n-au nicio treaba cu libertatea, sunt perfect interesati si nu fanatici.
In ce-l priveste pe dl. Popa, este scandalos cum se incearca schimbarea realitatii, atatea eforturi pentru a inventa o vinovatie care, evident, nu exista. Si ce daca legea s-a pronuntat deja, murdarim, murdarim, poate ramane ceva.
Da, ADRIANA. Continua sa dai limbi domnului ioncioaia. Poate te alegi si tu cu ceva … dar vezi sa nu se supere alina titei.
Ciudat e altceva. Ca imediat dupa postarea mesajului, acesta a disparut. A fost cenzurat de marele moralist. Abia dupa comentariile limbistei, postul a reaparul … cu un drept la replica a strategului ioncioaia … f.u.c.k. … si da, a o lua in bot, iata! este exact ce a primit dl ioncioaia
Draga asdf, nici macar nu am de ce sa fac un asemenea lucru. Dl Ioncioaia nu ma cunoaste. Habar nu am cine este Alina Titei. Dl profesor nu ma poate ajuta cu nimic. Nu as avea ce sa obtin de la un om care nu e dorit de “majoritate”. Nu as vrea sa “o iau in bot”. Daca ai prea multe frustrari, fa-ti un site si injura-ma. Vad ca-ti face mare placere. Nu stii cine sunt si cu ce ma ocup, dar ma poti “manji” (limbista parca e un cuvant prea “moale”- poti mai mult). Singura problema e ca nu-mi pasa draga asdf. Nu ii cant in struna nimanui. Daca erai ceva mai atent(a), ai fi observat ca am comentat doar limbajul folosit si nimic altceva. Apropo, e stupid sa jignesti sub masca anonimatului. E drept ca internetul te face mai “puternic”, dar la cata apetenta pentru “dreptate” manifesti…ai putea sa-ti treci numele, eventual si functia ca sa vorbim de la egal la egal. Iti multumesc pentru interesul aratat comentariului meu si astept o noua “confruntare” lingvistica. Este o adevarata placere sa schimb impresii cu un om atat de pornit.
Dom’le asdf, te-ai gandit vreo clipa ca-i greu sa te decizi sa postezi mesaje ca ale dumitale? Sunt greu de inteles, se pare. Profunde, prea elevate, originale.
Bine spus, Adriana!
asdf, ce cauti tu cu limbajul asta pe acest blog?
Se pare ca singura ta “arma” este folosirea limbajului vulgar. Spune ce ai de spus in cuvinte simple, daca cele elevate nu apartin vocabularului tau, dar nu ne supune la aceste vulgaritati.
Mai bine citeste o carte!
Dom’le asdf , ma intreb, cum esti, ce esti stiu deja? Probabil tanar si universitar, sigur resentimentar, cine mai stie din ce motive. Cand ai identitate,banuiesc ca il saluti de la distanta pe dl. Ioncioaia, esti amabil si politicos,chiar bine crescut, cand nu ai, devii un tip de extractie joasa. Fata in fata cu cei pe care-i urasti adanc esti, mai mult ca sigur,servil si fara replica, un tip de linia a treia, nu pierzi cu totul reflexul asta nici in plin anonimat si semnezi cu primele patru taste de pe linia a treia a tastaturii. In rest, nu-mi pari fanatic, dar urasti temeinic, fara speranta. De ce-ti scriu lucrurile astea? Incerc sa inteleg, atat. Esti trist, dom’le.
încă o dată:
regret că mi-am pierdut 4 ani din viaţă la facultatea de litere din galaţi.
salutări!