Esti un fost student al Dep. de Jurnalism si Stiinte ale Com. din Iasi si te afli in anul 2018. Te gandesti sa organizezi intalnirea de 10 ani de la terminarea facultatii. Care sunt profesorii de care ti-e dor cel mai tare? ps : Se pot bifa mai multe raspunsuri.

Votes so far: 185

Days left to vote: 30

16 martie, ora11:00

(text semnat de Liviu Brătescu, preluat de pe http://www.bratescu.ro/)

Câteva observaţii

10 Mar 2008

Când am decis publicarea pe blog a textului refuzat domnului profesor Florea Ioncioaia de către Ziarul de Iaşi, nu mi-am închipuit că el va stârni avalanşa de reacţii pe care o constat de câteva zile. Din acest motiv simt nevoia să fac câteva precizări punctuale.

1. Mai întâi vreau să spun că decizia conducerii cotidianului amintit m-a surprins, pentru că articolul cu pricina nu era unul polemic –politic care să fi atras ziarul în speculaţii specifice perioadei în care ne aflăm. În acelaşi timp, Ziarul de Iasi mă obişnuise să publice inclusiv articole polemice, critice la adresa “patriarhilor” culturii ieşene. Aşa s-a întâmplat de pildă în cazul conflictului de la Institutul de Istorie A.D.Xenopol, când Ziarul de Iaşi a publicat mai multe texte despre evoluţia unui conflict administrativ cu prezentarea tuturor punctelor de vedere. Pentru o asemenea atitudine nu pot fi decât recunoscător. Tocmai din acest motiv pentru mine a fost o mare surpriză poziţia redactorului şef .

2. Am citit cu mult interes explicaţia domnului Toni Hriţac publicată pe blog-ul personal pe acelaşi subiect, dar, în opinia mea, dânsul nu reuşeşte să explice suficient de credibil motivul ce a stat la baza deciziei pe care a luat-o. Domnia sa vede din start o legătură directă între conflictul administrativ de la Departamanentul de Jurnalism şi afirmaţiile pe care profesorul Ioncioaia le face în textul său. În al doilea rând, când vorbeşte despre caracterul unilateral al textului fostului său colaborator, domnul Hriţac nu explică de ce nu a preferat publicarea acestuia pentru ca, ulterior, să apară şi varianta domnului Condurache.

3. Revenind la comentariile ce au fost postate, am fost uimit să aflu că profesorul Ioncioaia este un tip “arogant”, “insesibil”, “neprimitor” etc. Eu ştiam doar că dânsul nu e un profesor “cool”, “super”, “mişto”, ci, dimpotrivă, unul care are câteva mari “păcate” – precum faptul că solicită studenţilor săi să citească mult şi, dacă se poate, să scrie chiar corect textele pe care le redactează. Nu am crezut până acum că unui profesor i se poate reproşa faptul că insistă prea mult asupra deontologiei şi eticii în cursurile sale. Ştiu că deontologia, în orice meserie, nu ajută prea mult într-o societate tot mai agitată, dar a afirma deschis dezinteresul pentru ceva ce eu credeam că trebuie să stea la baza meseriei de jurnalist este pentru mine o mare surpriză.

4. Când am hotărât să las nemoderate discuţiile de pe blog m-am gândit că, din moment ce am decis să păşesc în arenă, trebuie să ascult şi să las liber orice comentariu despre textele mele, afirmaţiile pe care le fac în nume personal sau în numele P.N.L. Iaşi. Nu mi-am închipuit că ar exista oameni care să profite de permisivitatea creată de mine pentru a-şi înjura unul dintre profesori. Mă aşteptam ca textul profesorului Ioncioaia să provoace polemici, dar am crezut că studenţii de la Departamentul de Jurnalism de la Facultatea de Litere (dacă avem de-a face cu studenţi şi nu cu tainici susţinători ai domnului Condurache) au suficientă maturitate încât, dacă au ceva de reproşat unuia din profesorii lor, să o facă în mod deschis, civilizat declarându-şi chiar şi o anumită identitate. Practica aceasta a denunţurilor calomnioase sub masca anonimatului îmi aduce aminte de o epocă pe care am crezut-o de mult apusă şi pe care cine doreşte o mai poate încă întâlni în paginile ziarelor “România Mare” sau “Tricolorul”. Din acest motiv am decis ca toate comentariile care vor mai aparea în acelaşi registru să fie şterse.

5. Dacă, prin comentariile pe care le-au făcut pe blog, susţinătorii domnului Condurache – studenţi sau nu – cred că au contribuit la salvarea imaginii sale, se înşeală serios. Eu am aşteptat ca domnul Condurache să dea dânsul o replică, nu neapărat pe blogul meu.

6. Aştept de câţiva ani buni ca intransigenţa pe care o văd la unii dintre studenţii Univeristăţii Al. I.Cuza faţă de anumiţi profesori consideraţi ” inutili” să se regăsească şi în privinţa relaţiei cu trecutul a unor dascăli ai deja amintitei Universităţi. Nu-mi permit să dau nume, pentru că nu am dovezi, dar aştept cu multă nerăbdare o anchetă jurnalistică serioasă făcută în această direcţie.

7. Prin publicarea acestui text nu am dorit să îmi cresc traficul pe blog pentru că, după patru luni de existenţă în blogosferă, ştiu exact câţi oameni intră în mod frecvent să citească ceea ce scriu. Evident că mă bucur pentru fiecare vizitator, dar, cum nu mă simt în concurenţă cu nimeni în problema vizitatorilor, sunt foarte relaxat în această privinţă. Am vrut doar să-mi exprim solidaritatea cu un domn faţă de care am un respect deosebit, datorită profesionalismului său şi alături de care împărtăşesc un set de valori.

8. Nu am intenţionat şi nici nu intenţionez să intervin în conflictul de la D.J.S.C., măcar din perspectiva faptului că în intervalul 2002-2005 am condus seminariile de la Istoria Culturii, împreună cu un alt coleg de la Institutul de Istorie A.D.Xenopol, perioadă din care am câteva amintiri plăcute.

P.S. Mulţumesc lui Florin Gheţău pentru faptul că a ridicat mănuşa aruncată de mine. Tot ce doream era să cunosc părerea lui şi a altor jurnalişti din Iaşi despre acest subiect. Evident că nu am dorit să fixez agenda nici unui ziarist ieşean.